The man who killed Jerry
Astăzi a avut loc un tragic eveniment la reşedinţa de vacanţă a celui mai iubit dintre personajele de desen animat care ne-au încălzit sofletul în copilărie.
Mult iubitul Jerry, şoricelul a sfârşit într-un accident după ce a ingerat o serie de substanţe cunoscute ca şi neurotoxice. O expertiză ulterioară va arăta dacă acesta a ingerat aceste substanţe în mod intenţionat sau nu.
Acesta a fost găsit în agonie în afara locuinţei acestuia, s-au efectuat manevrele de resuscitare cu ajutorul unei bâte dar micul lui creier a cedat sub influenţa acestor substanţe.
Jerry a fost incinerat în cursul zilei de astăzi.
Post Update
Câteva ore mai târziu a fost găsit şi vărul său mai tânăr care locuia în aceeaşi locuinţă cu Jerry.
Acesta nu a mai putut fi reuscitat deoarece era intoxicat cu acelaşi neurotoxic, dar se afla într-o stare mult mai gravă.
This slideshow requires JavaScript.
Câta’ porumbu’
Fusăi deunăzi pe meleagurile clujului, by car, cu maşinuţa din dotare. Scopul a fost de a duce nişte bagaje de început de an şi să îmi retrag bagajele de la gazda-chirie unde mi-am petrecut vara (sau mai bine spus, unde mi-am cazat bagajele dea lungul verii).
La dus am plecat în jurul orelor 23 30 de acasă, pe direcţia Bacău (preluat bagaje şi copilot), via Piatra Neamţ=>> Lacul Roşu =>> Reghin =>> Cluj Nabocca.
Drumul a fost superb, îmbrăcat în serpentine înguste şi dese în pasul Tihuţa şi o serie de superbe gropi care de altfel mi-au făcut şi o bucurie de ţi se umflă inima mai să pocnească… o jantă se asemăna cu o floare de margaretă la finalul traseului ciuruit ca după bombardament.
Am ajuns într-un final pe la 7 şi câteva minute dimineaţa la destinaţie am debarcat copilotul şi bagajele şi am început împachetatul.
Vineri seara ne-am luat adio de la proprietarii chiriei şi am răsuflat uşuraţi. Ne-am îndreptat cu paşi mărunţi şi maşina plină cu bagaje, spre locul unde e cazată iubiţica mea, Silviuţa. Aici am avut de aşezat bagajele ei care, au fost aduse în zilele de joi şi vineri tot cu aceeaşi maşină de la aceeaşi gazdă-chirie. Într-un final ne-am pus la un somn binemeritat.
Sâmbătă dimineaţă, aşa cum ne este tradiţia, am mers să ne clătim ochii în târgul de vechituri adică Oser, după care ne-am întors la locul de cazare pentru alte retuşuri în cameră, odihnă, vizitat Cluj Arena (deschidere) apoi odihnă pentru că a doua zi dimineaţă adică Duminică în jurul orei 4 30 să pornim spre casă.
Am ales alt traseu mai puţin bombardat, mai bine spus cu drumuri chiar bune pe alocuri.
De data asta traseul a fost: Cluj Nabocca>=> Turda >=> Miercurea Ciuc >=> Odorheiul secuiesc >?> Comăneşti >>=>> Oneşti >>> ş-apoi spre casă 
.
Pe undeva prin judeţul Mureş, la aproape 2 ore de la plecare, într-una din pauze, am dat peste un lan de porumb. Nimic ciudat aţi spune voi, dar când am coborât de pe rambleu şi m-am trezit într-o pădure de porumb. Cocenii atingeau pe puţin 3 metri, iar ştiuleţii erau deseori deasupra nivelului capului meu (188cm).
PS. Ăla da porumb să-l culegi cu scara… . Soi PSD-ist, anti Boc
Puricele sau insecta hematofagă
Ce mă enervează pe mine cel mai mult sunt purecii. Asta referindu-mă la situaţia de acum. Sunt nişte insecte atât de mici…dar atât de rele. Şi m-am gândit să aflu cîte ceva despre ele.
Vă las şi pe voi să aflaţi câteva lucruri destul de interesante.
http://www.descopera.ro/natura/8308937-puricele-micul-ucigas
P.S NO pets in your house!!!
Peşterologie
Peşterologia, sau endocarstul, se referă mai mult la explorarea în scop nonştiinţific a golurilor subterane din zonele carstice.
A trecut foarte multă vreme de la prima tentativă de “explorare” a unei peşteri. Acum am revenit în domeniu înpins de o dorinţă de a explora, de a cunoaşte şi de a mă mişca.
Carstologia este un domeniu foarte frumos pentru unii şi indiferent pentru alţii. Nu mă refer aici doar la golurile carstice, ci la toate formele dezvoltate pe şi în masivele de calcar.
Unii se întreabă, pe bună dreptate poate, ce căutăm noi în interiorul muntelui în locurile acelea reci, întunecate unde oricând rişti să aluneci pe o dâră de grohotiş sau desemeni rişti să descoperi că dedesubtul tău mai e un hău mult mai adânc decât ai credea… dar descoperirea se face în cădere liberă.
Totuşi, pentru pasionaţi, merită orice risc, merită absolut totul. Pentru mine, a peşteri= a mă detaşa, a-mi înfrânge anumite temeri.
Prima dată, am păşit cu teamă într-un gol subteran, şi asta pentru că nu eram pregătit, nu aveam nici min imul de echipamnt de iluminare şi protecţie, şi mai mult de atât nu aveam nici un echipament de alarmare.
Peştereala nu fe facece de unul singur ci în grupuri organizate. Nu este indicat să intri într-o peşteră fără cineva autorizat, fără măcar un speolog amator.
Întâi de toate trebuie să înveţi puţină teorie, să ştii cum s-a ajuns la formarea acelui gol subteran, mai mult de atât trebuie să ştii şi detalii despre peştera în care vei intra; grad de dificultate, obiectiv de atracţie, lungimea traseului de vizită… ş.a.m.d.
O astfel de experienţă este utilă multora dintre voi, căutaţi cel mai apropiat grup speo din localitatea sau judeţul vostru, luaţi legătura cu ei şi încercaţi. Ca în orice, e bine să începeţi de la simplu la complex, de la uşor la greu. Nu aveţi de ce să vă temeţi.
Carst
O zi perfectă din an, o zi numai bună de mers pe munte.
Planul era făcut din timp, aşa că Joi dupăamiază am plecat spre zona carstică. am ajuns la lăsatul serii.
Punct terminus: Boiu de Sus
Aici ne-am aşezat tabăra, am instalat corturile. Fiindcă suntem studenţi tineri şi nici profesorul îndrumător nu e prea departe de vârsta noastră am început lucrul cu o pauză. După ce corturile erau aşezate, am început explorarea locului, şi s-a votat aprinderea focului. Vorba aia… ce seară de munte mai e şi aia dacă nu ai foc de tabără.
Noapte liniştită, poveşti, foc, bere, vin, ţuici şi la urmă odihnă. am host alungaţi de vânt şi câţiva stropi ce vesteau ploaia. Din fericire a fost o alarmă falsă, în câteva minute s-a liniştit vremea.
Dimineaţa ne-am trezit din mahmureala focului de tabără dar cu toţii eram pregătiţi să luăm muntele la întrebări, să vedem ce a făcut cu apa ploilor şi cu roua ierbii.
Marius, este Speologul echipei şi totodată coleg de al nostru. El mai fusese cu o săptămână înainte pe meleagurile respective pentru observaţii.
Avem un început, adică un om care a mai văzut odată zona, avem harta topografică deci ştim în mare parte la ce teren să ne aşteptăm, avem busolă şi în acelaşi timp o mare poftă de a explora zona.
Zona carstică înseamnă masive calcaroase drenate de ape. astfel se formează peşterile şi toată suita de atracţii carstice.
S-au făcut observaţii asupra dolinelor, şeilor avenelor, ponoarelor, izbucurilor, asta din punct de vedere geomorfologic, iar din punct de vedere peisagistic a fost o delectare a sufletului şi aprivirii.
După aproximativ 9 ore de plimbări şi observaţii ne-am retras în bază pentru odihnă şi alt rând de poveşti.
La lăsarea serii, am pornit al doilea foc de tabără şi ne-am strâns la cartofi prăjiţi cu slănină şi cârnaţi la disc stins cu bere, vin şi ţuică din belşug.
Spre dimineaţă ne-a speriat iar ploaia, dar din fericire a fost doar o altă alarmă falsă.
După ce s-au terminat activităţile din zonă, ne-am împachetat şi am părăsit tabăra, plecând spre a doua locaţie Bulzeşti.
Dupăamiază ajungem “La Şură” şi ne instalăm.
Începem seara ca şi prima dată, cu o pauză de relaxare la gura focului. Grătarul sfârâie, cartofii se prăjesc, lumea e fericită.
Noaptea o parte stau la poveşti la foc iar alţii stăm în şură, sus la un şah, la cărţi şi la căldură.
În ultima zi avem programat traseu în fostul sat la Biserica din zonă şi la ultimii locuitori ai satului.
Zone superbe uitate de lume.
Poate e mai bine aşa, natura trebuie conservată şi nimeni nu o poate conserva mai bine decât natura însăşi.
Vânt de Primăvară
Vine primăvara, totul se încălzeşte, pocnesc mugurii copacilor, primele flori îşi arată faţa spre soarele ce începe din nou să ă încălzească atmosfera.
Primăvara asta parcă nu se încadrează în tiparul primăverilor clasice… . Florile au înflorit, copacii îşi arată încet încet frunzuliţele, da totuşi ceva e diferit.
Defapt nici o primăvară nu seamănă cu alta cum deaemeni nici oamenii nu seamănă foarte bine între ei. Fiecare primăvară o simţim diferit din cauza schimbărilor prin care trecem, nici noi nu mai suntem complet aceiaşi de la un an la altul, de la o primăvară la alta.
Nowhere to go
Date NASA, Dacă vă plac voi continua să adaug săptămânal informaţii legate de cele mai importante evenimente naturale sau NATEC de pe Terra.
– FIRES (1 updated events, 1 new images) –
FIRES IN GEORGIA
Dry conditions and strong winds contributed to the growth of several large wildfires in Georgia in late March 2011.
* http://earthobservatory.nasa.gov/NaturalHazards/view.php?id=49871&src=nha
*** MODIS(Aqua) image from Mar 25, 2011 (Posted on Mar 26, 2011 2:22 PM)
– FLOODS (3 updated events, 3 new images) –
FLOODING IN ANGOLA AND NAMIBIA
Unusually heavy rains in March 2011 flooded parts of Angola and Namibia.
* http://earthobservatory.nasa.gov/NaturalHazards/view.php?id=49842&src=nha
*** MODIS(Terra) image from Mar 20, 2011 (Posted on Mar 24, 2011 3:16 PM)
FLOODING IN WESTERN AUSTRALIA
Heavy rain led to flooding in Western Australia in mid-March 2011, blocking roads and forcing evacuations.
* http://earthobservatory.nasa.gov/NaturalHazards/view.php?id=49779&src=nha
*** MODIS(Terra) image from Mar 17, 2011 (Posted on Mar 21, 2011 5:00 PM)
SPRING FLOODS IN THE US MIDWEST
Heavy rain and melting snow triggered the first floods of the spring in late February and early March 2011.
* http://earthobservatory.nasa.gov/NaturalHazards/view.php?id=49775&src=nha
*** MODIS(Terra) image from Mar 20, 2011 (Posted on Mar 21, 2011 3:44 PM)
– VOLCANOES AND EARTHQUAKES (1 updated events, 1 new images) –
VOLCANIC ACTIVITY AT KILAUEA’S SUMMIT
A faint plume blew southward from the Halema’uma’u Overlook vent on the Kilauea Volcano on August 19, 2009.
* http://earthobservatory.nasa.gov/NaturalHazards/view.php?id=49783&src=nha
*** ALI(EO-1) image from Mar 18, 2011 (Posted on Mar 21, 2011 5:23 PM)
S-a schimbat ora
Nici ceasul nu mai ţine cu noi…. Ora a plecat mai înainte cu o tură rotundă de ceas şi noi ne-am trezit întârziaţi cu soarele deasupra burţii.
| X |
O |
O |
| X | ||
| O | X |
morala …. x şi 0
De Ce D.E.E.E. 2
Colectare Reciclare Ciclu de Viaţă
Te-ai gândit vreodată ca pe raft, în locul produsului să vezi imaginea produsului dar în viitor?
Te-ar mai atrage mixerul acela alb din vitrină dacă ai şti că peste o perioadă de 2-3 ani va avea o culoare galbenă, nu va mai fi strălucitor ci va fi plin de zgârâieturi iar motorul abia va mai învârti în bolul cu frişcă?
Cum ar fi dacă nu ne-am gândi unde îşi vor găsi locul în gospodărie acele obiecte mult dorite ci dacă ne-am gândi la locul lor de după ce şi-au încheiat ciclul de viaţă, după ce acele produse nu mai pot fi utilizate în scopul în care au fost achiziţionate şi au devenit deşeu.
Viaţa este finită atât pentru noi, cât şi pentru toate produsele ce ne înconjoară.
Ciclul de viaţă al unui produs, de orice natură ar fi acesta are doar câţiva paşi importanţi:
- Faza de proiect: <o persoană sau o echipă de cercetare pune bazele unui produs, gândindu-i forma, utilitatea, scopul, durata de viaţă, părţile componente şi ambalajul>
- Faza de producţie: < produsul ia naştere, aici se înglobează o anumită tehnologie, o tehnologie de producţie, energie, idei, resurse regenreabile şi neregenerabile (plastic, metale feroase şi neferoase, preţioase, semipreţioase, sticlă, lemn, plastic, elemente periculoase, pigmenţi, conservanţi; ş.a.m.d.)>
- Faza de raft: < produsul este scos din fabrică, ajunge pe rafturile unui comerciant şi aşteaptă să înceapă ciclul de utilizare.>
- Faza de utilizare: < produsul începe să fie utilizat în scopul în care a fost creeat; începe degradarea fizică şi mecanică, sau consumarea propriuzisă. >
- Faza de deşeu: <produsul îşi încheie ciclul de viaţă din două motive: părţile lui mecanice au cedat sau nu mai poate fi utilizat în scopul în care a fost produs; ori produsul nu mai întruneşte cerinţele utilizatorului, fiind depăşit tehnic sau fiind uzat moral, chiar dacă din punct de vedere fizic acesta încă mai este utilizabil. În acest moment, proprietarul produsului va dori să îl elimine curat sau nu.>
Tipul de eliminare depinde atât de utilizatorul final cât şi de producător. O parte din produse care nu sunt defecte dar utilizatorul decide că nu mai doreşte să îl utilizeze mai departe, pot fi utilizate ca atare de către alte persoane sau pot servi ca şi piese de schimb pentru alte produse cu anumite defecţiuni.
Totuşi, nu toate produsele sunt gândite ca şi deşeu încă din faza de proiectare, unele firme din dorinţa de a vinde mai multe bucăţi din acel produs sau care intenţionează ca părţile componente încă utile din anumite produse să nu mai poată fi recuperate proiectează produsul în aşa fel încât să nu poată fi uşor demontat nici măcar într-un service.
Pentru a reduce o astfel de gândire; U.E, S.U.A., Japonia şi guvernele altor state au decis să pună la cale directive (ROHS de exemplu) ce trebuie obligatoriu urmate pentru producerea întregii game de produse, eliberându-se şi certificate verzi pentru producătorii ce se conformează acestor directive (vezi Nokia; sunt disponibile certificatele verzi pentru aproape orice model de echipament produs de ei).
O rice prosus este practic un deşeu încă din faza de proiectare, chiar din momentul producerii componentelor interne, sau a asamblării şi împachetării, acel produs îşi urmează drumul spre “groapa de gunoi”. De noi depinde dacă acel produs va fi depozitat aşa cum trebuie sau va ajunge să polueze lacuri, râuri sau terenuri agricole pe perioade negândit de mari.
Acum că ai citit toate acestea, aţi putea vedea în viitor, adică aţi putea privi peste raft, adică în bucătărie, dormitor, baie, sau holul locuinţei, acolo unde produsul îşi va găsi locul, sau mai mult de atât, aţi putea vedea produsul defect într-o ladă aşteptând să fie corect dezasamblat şi să servească drept materie primă şi să nu fie depozitat ân acelaşi loc cu alte deşeuri.
