Câta’ porumbu’
Fusăi deunăzi pe meleagurile clujului, by car, cu maşinuţa din dotare. Scopul a fost de a duce nişte bagaje de început de an şi să îmi retrag bagajele de la gazda-chirie unde mi-am petrecut vara (sau mai bine spus, unde mi-am cazat bagajele dea lungul verii).
La dus am plecat în jurul orelor 23 30 de acasă, pe direcţia Bacău (preluat bagaje şi copilot), via Piatra Neamţ=>> Lacul Roşu =>> Reghin =>> Cluj Nabocca.
Drumul a fost superb, îmbrăcat în serpentine înguste şi dese în pasul Tihuţa şi o serie de superbe gropi care de altfel mi-au făcut şi o bucurie de ţi se umflă inima mai să pocnească… o jantă se asemăna cu o floare de margaretă la finalul traseului ciuruit ca după bombardament.
Am ajuns într-un final pe la 7 şi câteva minute dimineaţa la destinaţie am debarcat copilotul şi bagajele şi am început împachetatul.
Vineri seara ne-am luat adio de la proprietarii chiriei şi am răsuflat uşuraţi. Ne-am îndreptat cu paşi mărunţi şi maşina plină cu bagaje, spre locul unde e cazată iubiţica mea, Silviuţa. Aici am avut de aşezat bagajele ei care, au fost aduse în zilele de joi şi vineri tot cu aceeaşi maşină de la aceeaşi gazdă-chirie. Într-un final ne-am pus la un somn binemeritat.
Sâmbătă dimineaţă, aşa cum ne este tradiţia, am mers să ne clătim ochii în târgul de vechituri adică Oser, după care ne-am întors la locul de cazare pentru alte retuşuri în cameră, odihnă, vizitat Cluj Arena (deschidere) apoi odihnă pentru că a doua zi dimineaţă adică Duminică în jurul orei 4 30 să pornim spre casă.
Am ales alt traseu mai puţin bombardat, mai bine spus cu drumuri chiar bune pe alocuri.
De data asta traseul a fost: Cluj Nabocca>=> Turda >=> Miercurea Ciuc >=> Odorheiul secuiesc >?> Comăneşti >>=>> Oneşti >>> ş-apoi spre casă 
.
Pe undeva prin judeţul Mureş, la aproape 2 ore de la plecare, într-una din pauze, am dat peste un lan de porumb. Nimic ciudat aţi spune voi, dar când am coborât de pe rambleu şi m-am trezit într-o pădure de porumb. Cocenii atingeau pe puţin 3 metri, iar ştiuleţii erau deseori deasupra nivelului capului meu (188cm).
PS. Ăla da porumb să-l culegi cu scara… . Soi PSD-ist, anti Boc
Silvya a zis,
octombrie 31, 2011 la 23:11
Pot spune că îmi place foarte mult cum ai început…verbul “Fusăi” la timpul oltenesc;))… Şi eu care credeam că nu vei folosi timpul ăsta….În rest a fost un drum minunat şi o vreme frumoasă.(bine asta mai puţin dimineaţa când am plecat şi era firg). Şi m-am bucurat foarte mult că te însoţesc acasă:D